Sunt născut şi crescut pe aceste meleaguri reprezentate de câmpiile verzi pline de grâne, de munţii semeţi acoperiţi de păduri dese şi de dealurile bogate în rod. Râuri repezi cu apă cristalină scaldă aceste plaiuri şi poartă pe valurile lor povestea acestor pământuri. Apoi povestea este şoptită Dunării, care duce mai departe taina acestui popor şi o împărtăşeşte Mării Negre, sora bună a acestei ţări, numită România. Aceasta este ţara mea, aici s-a format naţiunea mea. Dar mai presus de orice asta este patria mea, România.
Patria mea înseamnă mai mult decât cadrul pitoresc şi binecuvântat în care s-a născut poporul român, mai mult decât râul, ramul, codru şi marea. Înseamnă locul în care au trăit şi au creat părinţii mei, dar şi părinţii bunicilor mei. Pe lângă dragostea pe care le-o port părinţilor mei, o dragoste specială le-o port şi bunicilor mei români. Ca orice român care îşi iubeşte patria, am ca bunici nume ilustre ale acestor pământuri: Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi şi mulţi, mulţi alţii. Fără ei, cuvântul patrie ar fi gol de conţinut. Fără sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii şi al ştiinţelor, România ar fi doar o etichetă agăţată de un anumit contur pe harta lumii.
Frumuseţea gândurilor despre patria mea România sunt doar vorbe dacă respectul şi iubirea faţă de ea nu sunt dovedite. Iar dovada se aduce nu prin vorbe, ci prin fapte. Iar dacă este cazul prin sacrificiu, aşa cum au făcut întemeietorii şi strămoşii României. În viaţa de zi cu zi, iubirea faţă de ţară se traduce printr-o muncă cinstită, prin îndeplinirea îndatoririlor cetăţeneşti, prin respectul faţă de semeni, indiferent de naţionalitate sau etnicitatea lor. Să iubeşti libertatea ta şi a celorlalţi, să lupţi pentru dreptatea ta şi a celorlalţi este datoria oricărui om care-şi iubeşte patria. Toate acestea sunt acţiuni prin care bunăstarea locuitorilor acestor ţinuturi creşte, devin mai bogaţi, iar patria progresează spre un viitor pozitiv.
Dar patrie nu înseamnă doar privirea îndreptată spre trecut şi prezent. Patrie înseamnă şi viitor, viitorul acestor locuri, precum şi al locuitorilor acestor pământuri: copiii şi nepoţii noştri. Faţă de ei trebuie să nutrim aceleaşi sentimente ca şi faţă de strămoşii noştri. Trebuie să ne asigurăm că le lăsăm o României curată, nepoluată, o ţară echilibrată social şi economic, precum şi un mediu înconjurător propice unei vieţi liniştite şi sănătoase.
În opinia mea, un bun român care-şi iubeşte patria, România, respectă şi se îngrijeşte să pună în practică testamentul lăsat nouă de către marele nostru domnitor, Ştefan cel Mare: aceste pământuri n-au fost ale strămoşilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor.